2011 – Japonia Lovita de Tsunami!


2011 – Japonia Lovita de Tsunami!

O Poveste Dramatica despre Supravietuirie!

Pentru ca toti am auzit de acest evenimet, dar foarte putini dintre noi stim ce s-a intamplat cu adevarat…


„ERA vineri, 11 martie 2011. La orele 14.46, Japonia a fost zguduita de unul dintre cele mai puternice cutremure ce s-au produs vreodata, al patrulea ca magnitudine dintre toate cutremurele inregistrate pe glob. Seismul a provocat un tsunami devastator, iar replicile violente ce au urmat au semanat groaza printre oameni saptamani la rand. Circa 20000 de persoane au murit sau au fost date disparute. Au existat totusi cateva mii de supravietuitori. Prezentam in cele ce urmeaza relatarile catorva dintre ei:

– Tadayuki si sotia sa, Harumi, se aflau acasa, in Ishinomaki, prefectura Miyagi, cand au auzit un huruit puternic, iar casa a inceput sa li se clatine din temelii. „Am fugit afara si am ramas socati cand am vazut crapaturile adanci din pamant“, a spus Tadayuki. „Priveam cum casa se zgaltaia intr-o parte si-n alta, iar, din cauza prafului care iesea din pereti, parea ca fumega.“ Epicentrul seismului a fost la 129 km de coasta prefecturii gazduiti de membrii familiei sau de prieteni. In dezastru au fost raniti sau si-au pierdut viata zeci de mii de oameni, iar alte mii n-au fost gasite nici pana in prezent.
O durere imensa

Tsunami a secerat mult mai multe vieti decat cutremurul. Yoichi, care locuia in Rikuzentakata, prefectura Iwate, ¸ si-a dat seama ca dupa cutremur avea sa vina un tsunami, astfel ca si-a dus parintii la un adapost din apropiere. Apoi a mers sa se intereseze de vecini. Ingrijorat totusi de situatia parintilor, Yoichi, impreuna cu sotia lui,
Tatsuko, a vrut sa se intoarca la ei, dar a fost avertizat ca valul se apropia. Desi amandoi au fugit spre alt adapost, nu au putut intra in el pentru ca usa era blocata din cauza daramaturilor. In acele clipe au vazut cladirea neagra a fabricii de cherestea din zona indreptandu-se cu repeziciune spre ei. „Fugi!“, a strigat Tatsuko. In cele din urma, au ajuns in curtea unei scoli, care se afla la o altitudine mai mare. De acolo au vazut cum apele inghiteau tot cartierul. „Casa mea e luata de ape!“, a spus o femeie. Doar un sfert din Rikuzentakata a ramas in picioare. Parintii lui Yoichi au fost si ei luati de ape, pierzandu-si viata. Trupul mamei sale a fost gasit mai tarziu, insa al tatalui sau, nu.
– Toru lucra la o fabrica din oras¸ ul Ishinomaki, situat in apropierea coastei. Cand primul cutremur a scazut in intensitate, Toru s-a repezit la masina. Banuind ca urma sa vina un tsunami, el striga din rasputeri, indemnandu-i pe toti sa fuga.
„Am pornit spre casa , care se afla pe un teren mai inalt, dar am ramas blocat in trafic“, explica Toru. „Am auzit la radio ca un oras din apropiere fusese deja lovit de tsunami. Am deschis geamul de la masina ca sa pot iesi in caz ca valul ne ajungea din urma . La scurt timp, am vazut un zid negru de apa de peste 2 m venind cu viteza spre mine. Masinile din fata au fost azvarlite in a mea, iar apa ne-a luat pe toti si ne-a purtat departe, spre interiorul insulei.
Am reusit cu chiu, cu vai sa ies pe geam, dar am fost luat imediat de un puhoi de apa uleioasa, urat mirositoare. Am fost aruncat intr-un service auto, unde m-am prins bine de o scara si am urcat pana la etaj. Cu mult efort, am reusit sa scot alte trei persoane din apele involburate si sa le aduc la loc sigur. Nivelul apei crestea din ce in ce mai mult, iar in timpul noptii a inceput sa ninga. Putini au supravietuit acelei nopti friguroase. Auzeam oameni care strigau dupa ajutor, dar n-am putut face nimic ca sa-i salvam.“

-Midori, din orasul Kamaishi (Iwate), a petrecut inainte de cutremur
cateva momente placute impreuna cu bunicii ei. Tocmai absolvise liceul, asa ca a mers sa-i arate diploma bunicului ei, care era de ceva timp imobilizat la pat. El a citit cu voce tare ce scria pe diploma si a laudat-o pe Midori pentru sarguin-ta ei. La cinci zile dupa acea fericita ocazie, a avut loc cutremurul. Presupunand ca urma sa se produca un tsunami, Midori si mama ei, Yuko, i-au indemnat pe bunici sa se adaposteasca in alta parte. Dar bunicul a spus: „Nu vreau sa plec. Niciun tsunami n-a ajuns vreodata pana aici“. Midori si Yuko au incercat sa-l scoata din cas a, dar, pentru ca nu l-au putut ridica, au plecat sa caute ajutor. Apoi au auzit glasul unui barbat de pe un deal din apropiere: „Fugiti! Repede!“. Valul inghitea casa dupa casa. Tipetele disperate ale lui Midori se auzeau pana departe: „Bunicule! Bunico!“. Insa niciunul dintre cei doi n-a putut fi salvat. Doar trupul bunicului sau a fost gasit ulterior.
Ajutor acordat victimelor


Guvernul nipon a mobilizat imediat forte de aparare civila , precum si echipe de pompieri si politisti de pe tot cuprinsul Japoniei. In scurt timp, peste 130.000 de persoane participau la operatiunile de salvare si ajutorare. S-a primit ajutor si din partea altor tari si a organizatiilor internationale. Zeci de echipe de salvare si de medici au sosit imediat la fata locului, avand drept obiectiv cautarea supravietuitorilor, acordarea de ingrijiri medicale si indepartarea daramaturilor.
O lectie pe care o invatam din cele intamplate in Japonia este sa nu ignoram avertismentele si sa trecem la actiune cu promptitudine. Poate fi in joc sanatatea sau chiar viata noastra. In Japonia, majoritatea celor ce au fugit imediat spre un teren mai inalt si-au salvat viata….”

Sursa – watchtower.org

About gabbyy

"Zambeste, maine s-ar putea sa fii stirb..."
Acest articol a fost publicat în Anunturi și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s